Întrebări frecvente despre EUDR: răspunsurile esențiale

Este Regulamentul (UE) 2023/1115 privind defrișările. Acesta prevede că cafeaua, cacaoa, palmierul pentru ulei, soia, cauciucul, lemnul, bovinele și produsele derivate enumerate în anexa I pot fi comercializate în Uniunea Europeană sau exportate din aceasta numai dacă nu provin de pe terenuri defrișate după 31 decembrie 2020, au fost produse legal și fac obiectul unei declarații privind diligența necesară.

De la 30 decembrie 2026 pentru operatorii mari și mijlocii și de la 30 iunie 2027 pentru întreprinderile micro și mici, potrivit Regulamentului (UE) 2025/2650. Pentru produsele adăugate prin Regulamentul delegat (UE) 2026/2102, precum cafeaua solubilă, cerințele se aplică de la 30 decembrie 2027.

În septembrie 2026 nu există nicio propunere în acest sens: revizuirea prezentată de Comisia Europeană la 4 mai 2026 a menținut termenele și nu a propus modificarea regulamentului. Urmărim subiectul în cronologia amânărilor.

Șapte produse de bază (bovine, cacao, cafea, palmier pentru ulei, cauciuc, soia și lemn) și produsele obținute din acestea care figurează în anexa I, fiecare cu codul său HS: de exemplu, cafeaua (0901), boabele de cacao (1801) sau ciocolata (1806). Dacă un produs nu figurează în anexa I, EUDR nu i se aplică. Lista completă: anexa I la EUDR.

Că produsul de bază a fost obținut pe un teren care nu a fost defrișat după 31 decembrie 2020. Pentru regulament, defrișarea înseamnă conversia pădurilor în exploatații agricole. Dacă parcela era deja teren agricol la acea dată, nu există defrișare, chiar dacă astăzi are arbori de umbră: sistemele agroforestiere sunt considerate plantații agricole, nu pădure.

Pentru parcelele de până la 4 hectare este suficient un punct cu cel puțin șase zecimale. Dacă parcela are peste 4 hectare, este nevoie de un poligon cu întregul său perimetru. Coordonatele se încarcă în sistemul UE în format GeoJSON.

Da, cu condiția ca declarația să includă geolocalizarea tuturor parcelelor din care provine produsul. Nu este permisă amestecarea cu produse de origine necunoscută: Comisia Europeană precizează că bilanțul masic nu este acceptat. Dacă o parcelă nu este conformă, producția ei trebuie exclusă din expediere.

Obligația legală revine operatorului care introduce pentru prima dată produsul pe piața UE, de regulă importatorul: acesta depune declarația privind diligența necesară și răspunde în fața autorității sale. Regulamentul nu impune obligații directe producătorilor din afara UE, dar fără datele lor importatorul nu poate depune declarația.

Geolocalizarea fiecărei parcele, data sau perioada recoltei, ce parcele și ce cantități intră în fiecare expediere, dovezi că nu au existat defrișări după 31 decembrie 2020 și dovezile de legalitate cerute de legislația peruană, cum ar fi drepturile funciare.

În sistemul de informații EUDR, care funcționează în cadrul TRACES, platforma Comisiei Europene. Operatorul se autentifică prin EU Login și se înregistrează cu datele companiei și numărul EORI. Pas cu pas: declarația EUDR privind diligența necesară (DDS) în TRACES.

Dacă fabrică sau vinde produse din materii prime care fac deja obiectul unei declarații, este operator din aval și, de la reforma din decembrie 2025, nu mai depune o altă declarație. Păstrează evidența furnizorilor și a clienților săi și, dacă nu este IMM, se înregistrează în sistemul de informații.

Peru figurează ca țară cu risc standard în clasificarea Comisiei Europene (Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1093). Aceasta înseamnă diligență necesară completă: colectarea informațiilor, evaluarea riscului și atenuarea acestuia atunci când nu este neglijabil. În fiecare an, autoritățile trebuie să verifice cel puțin 3 % dintre operatorii care introduc pe piață produse din țări cu risc standard. Declarația simplificată există doar pentru microoperatorii primari și micii operatori primari din țările cu risc scăzut.

Nu. Informațiile din sistemele de certificare și din alte sisteme verificate de terți pot fi folosite la evaluarea riscului, dar nu înlocuiesc diligența necesară a operatorului. Geolocalizarea fiecărei parcele rămâne obligatorie.

Le stabilește fiecare stat membru, dar trebuie să includă amenzi al căror cuantum maxim este de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală a întreprinderii la nivelul UE, confiscarea produselor și a veniturilor obținute din acestea, excluderea de la contracte publice și de la finanțare publică pentru cel mult 12 luni și, în cazul încălcărilor grave sau repetate, interdicția temporară de a comercializa sau de a exporta produsele respective.

Cinci ani. Pe această perioadă, operatorul păstrează informațiile și dovezile pentru fiecare produs, precum și evidența declarațiilor sale, și trebuie să le pună la dispoziția autorității, la cerere.